Cândva şi-acum

De-atâtea ori iubit-am,

ca orice om de rând

Şi se simţea dorinţa

în fiecare gând,

Am ocrotit-o tainic

cu palmele-mi căuş,

Ea îmi era vioară,

eu mă simţeam arcuş.

De multe ori, o noapte,

îndrăgostit am fost,

Şi am jurat credinţă,

voind a-i da un rost,

În ziua următoare

se-nfiripa alt vis...

Mi-era ştiut că-n viaţă

nimic nu-i interzis.

Acum, eu, cel de astăzi,

iubesc pasional,

Chiar dacă îmi spun unii

că nu-i deloc normal,

Nu-mi mai ascund iubirea

de cel iscoditor,

O las a fi ştiută

de văzul tuturor.

Acum sunt mai statornic

și ştiu trăi deplin

A clipei dăruire,

al şoaptelor suspin,

În ritmul ce-l vrea viaţa

fac paşii ce-mi sunt daţi

Şi nu-i mai bat pe praguri,

îi las nevinovaţi.